Despre alpinism, ski si drumetie in Romania.....

Va urma si rt-ul, dar deocamdata am pus un o poza care chiar mi-a placut cum a iesit.


1 ianuarie 2010, muntii Fagaras.

Perioada dintre toamna si iarna pare sa se prelungeasca agonizant de mult, iar prima zapada se lasa asteptata. Sincer daca lucrurile contiuna in rimtul asta o sa fie cam trist din punct de vedere al schiului pe la noi. Pana acum singura zapada serioasa a cazut pe la inceputul lui octombrie, dar s-a topit aproape toata in primele zile, de atunci abia daca a cazut o bruma pe ici pe colo.

Revenind la weekend-ul care a trecut, in criza completa de idei de ture m-am hotarat binenteles pe ultima suta de metri, adica vineri pe la 16:00 sa merg cu andrei, claudia si octavian la o tura de trekking prin Crai. Plecam pe la 21:45 din Bucuresti, inghesuiti in Jimny-ul lui Andrei. Drumul din Zarnesti pana in Plaiul Foii mi s-a parut infernal, desi e reparat in prima portiune ultimele trei patrimi sunt dezastruoase.

Despre tura nu sunt foarte multe de povestit, a fost o tura plina de liniste. Parca nici vantul nu a vrut sa ne deranjeze prin periplul nostru prin crai. Lanturile pudrate de un strat fin de zapada cazut cu o seara inainte, o groaza de capre negre fara nici un pic de frica de noi, raze de lumina dinspre iezer, urme de urs pe creasta sudica, refugiul din saua Funduri nimerit noaptea de parca l-am fi urmarit pe GPS, usoara lene din fiecare dimineata, trezirea la 10, marea de nori de duminica dimineata, revederea cerdacului dupa 5 ani. Si poate mai ales bronsita care m-a lovit la intoarcerea din tura, cu temeperatura de 39.5, tuse si toate cele.


Iezerul privit de la fereastra.


Si in toata frumusetea unei zile mohorate de toamna.


Nori fugari.


In "westwand"-ul Craiului, vorba lui Andrei.


Un pic de vertigo.


Traversee mai mult sau mai putin expuse.


Andrei la iesirea in creasta.


Mama si fiica.


Octavian, in postura de alpinist cutezator.


Creasta sudica fumegand.


Inceputul catorva ferestre de lumina.


Un moment ce nu a durat mai mult de cateva minute, dar ce moment.


Adapostul nostru pentru seara de sambata spre duminica.


Inca o mare de nori, probabil unan din ultimele de anul acesta.

Si la final, un filmulet cu o capra neagra ce se sinchisea mult prea putin de prezenta noastra: